Un exemplu de modelare conceptuală

Modelul Conceptual al Acţiunii Siner-Strategice

 

©Alexandru Caragea

 

O prezentarea sintetică nucleului de bază

 

Postulat1: În cursul orcărei activităţi strategice se urmăreşte satisfacerea următorului principiu.

 

Principiul de Economizare a Efortului ( _PE² ) - a obţine efectele scontate cu un maxim de eficacitate, depunând un efort total minim şi distribuind acest efort pe fazele strategice în doze maxim confortabile.

 

Observaţie: efortul poate fi înţeles în termeni de acţiune (efort de acţiune), aceasta însemnând că intensitatea efortului în timp echivalează cu energia depusă de actorii strategici în cursul intervalelor de timp în care se desfăşoară operaţionalizarea respectivei acţiuni (fazele strategice ale acţiunii). Această observaţie conduce la ideea utilizării, pentru ilustrarea unor concepte de management strategic, a unor concepte împrumutate din domeniul controlului şi proiectării sistemelor dinamice prin similitudinea: Spaţiul Fazelor (dinamice) º≈ Spaţiul Fazelor Strategice. (º≈ relaţie de aproximare prin similitudine a descriptorilor conceptuali )

 

Postulat 2. În cursul oricărei activităţi strategice intervin cel puţin cinci tipuri de activităţi:

 

·         Proiectarea strategică

·         Programarea strategică

·         Operaţionalizarea strategică

·         Analiza Calităţii Parcursului Strategic

·         Comanda Strategică

 

Postulat 3. Orice activitate are sens atât timp cât contextul strategic funcţionează. Contextul strategic este dat de cuplul dintre trebuinţa strategică şi spectrul posibilităţilor de realizare a îndeplinirii acesteia (scopul strategic)

 

Observaţie: Înţelegerea contextului strategic presupune conştientizarea instabilităţii care a condus la stabilizarea contextului strategic şi permite preconizarea evoluţiei morfogenetice a contextului strategic pe spectrul posibililor contextuali. Acest fapt conduce la un alt tip de acţiune strategică – demersul strategic. În cazul demersului strategic scopul strategic este deplasat către alt context, adică presupune implicit transformarea contextului actual şi ca urmare inducerea unei instabilităţi vectoare către unul sau o categorie dintre posibili contextuali (vecţiuni evolutive). Această observaţie ne permite să privim activităţile strategice ca procese generative de transformări morfo-genetice prin inducerea de proprietăţi co-opetitive la nivelul subsistemelor, deci prin similitudine cu un model sinergetic.

 

Analiza Calităţii Parcursului Strategic

 

În contextul Postulatului 1 putem defini următorul limbaj de analiză:

 

D1. Calitatea Acţiunii Strategice ( Q(As) ) este dată de Calitatea Conceptului Strategic ( Q(Cs) ) urmată de Calitatea Efortului Strategic ( Q(Es) )

 

N.1. Notaţie simbolică: Q(Cs) º Q(Es) º→ Q(As)

 

D2. Conceptul Strategic ( Cs ) este observabil prin Legea de dozare a Efortului Strategic ( Es ) pe Liniile de Acţiune Strategice ( [La] )

 

N.1. Notaţie simbolică: Cs╞  ╕Esº→Ea[La]

 

D3. Calitatea Conceptului Strategic  ( Q(Cs) ) este dată de  Eficienţa Aplicării Conceptului Strategic ( ₪(CsºEs) )

 

N.3. Notaţie simbolică: ₪(CsºEs) º→ Q(Cs)

 

Eficienţa Aplicării Conceptului Strategic ( ₪(CsºEs) ) este dată de îndeplinirea Principiului de Economizare a Efortului ( _PE² ).

 

Aplicând Postulatul 3 şi  D3 putem formula următorul principiu de analiză strategică:

 

Principiul 4.1.

 

Orice analiză strategică făcută după modelul conceptual de mai sus poate evalua Calitatea Conceptului Strategic numai până la limita adecvării la context, aceasta însemnând că în condiţiile ivirii unei schimbari imprevizibile a contextului strategic se poate manifesta o tranziţie bruscă a calităţii acţinii strategice datorită faptului că impredictibilitatea schimbării produse a făcut ca respectivul concept strategic să devină inadecvat.

 

Observaţie: Facem o distincţie netă între conceptele strategice (de parcurs) şi conceptele de proiectare strategică (de preconizare) cu care se operează în proiectarea strategică.

 

Cu cele de mai sus putem formula acum un crolar general:

 

Corolar 4.1.

 

Orice activitate strategică impune funcţionarea unei unităţi conceptuale astfel încât în fiecare dintre cele 5 activităţi invariante vom regăsi cuprinse linii de acţiune prin care sunt implicit controlate celelalte 4 activităţi. Controlul activităţii de Proiectare Strategică se face în cursul activităţii de Analiza a Calităţii Parcursului Strategic prin intermediul Liniei de acţiune Formarea Viziunii de Re-Proiectare Strategică. Similar vom vorbi de încă trei linii de acţiune:

Formarea Viziunii de Re-proiectare Strategică

Formarea Viziunii de Re-operaţionalizare Strategică

Formarea Viziunii de Re-comandare Strategică.

 

Consecinţă:

 

La baza conceperii orcărei acţiuni strategice stând o fază de analiză a contextului strategic (cf. Postulatului 3 şi Corolarului 4.1.), urmează că în această fază întreagul efort trebuie depus pe două lini de acţiune proiectate pe cele patru tipuri de activităţi:

 

Linia formării Viziunii Strategice

Linia Conştientizării Contextului Strategic

 

Aplicaţii: (Reveniţi! În curând va fi lansată prima aplicaţie rezultată din aplicarea acestui concept la problema Crizei Sistemului de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare din România)